TRUBADURII PRIMĂVERII

Luna Martie, este luna în care renaşte tot ceea ce este frumos pe lume. Renaşte natura, florile de asemenea renasc sau înfloresc şi ele, totul renaşte, revine la viaţă.
Este luna în care ne amintim de flori, de iubire, şi de ce nu, este luna în care de cel puţin 2 ori ne amintim de persoana dragă, şi totodată îi spunem cat de mult înseamnă pentru noi.
Primul trubadur al dragostei este născut parcă să ne cânte şi să ne încânte pentru o ETERNITATE, ne aduce mereu DE LA O MELODIE LA ALTA, trăiri şi sentimente durabile, uneori veşnice, lăsând de fiecare dată SĂ - NVINGĂ DRAGOSTEA (GEORGE NICOLESCU – 12 MARTIE 1950 - PLOIEŞTI).
Despre următoarea cântăreaţă cred ca aş putea scrie o carte, atât eu cât şi cei cărora cu răbdarea calmul şi tenacitatea caracteristice le-a îndrumat paşii pe drumul greu al muzicii. Un om sesibil, delicat, iubind muzica, iubind versul, dar şi arta de a îndruma paşii tinerilor debutanţi la început de drum într-un cuvânt o artistă adevărată, nu uită să dăruiască celor din jurul său un zambet, o vorbă bună, un sfat, alături de O RAZĂ DE SOARE alături de câte un trandafir (VIORELA FILIP 15 MARTIE – TUZLA).
Un artist prin excelenţă: cântăreţ, compozitor şi pianist, un adevărat talent care încearcă şi spre norocul reuşeşte să demonstreze că adevărata muzică nu moare niciodată (HORIA MOCULESCU – 18 MARTIE 1937- RÂMNICU VÂLCEA).
Textieră şi interpretă, următoarea trubadură a fost lideră unei trupe de la începutul aniilor 80 cunoscută sub denumirea de TRIO EXPRES. Talentată, dornică de a dărui tuturor CHEIA DRAGOSTEI şi O IUBIRE PESTE VEACURI, iubeşte viaţa, soarele, oamenii, într-un cuvânt, tot ceea ce o înconjoară, spund că întotdeauna VIAŢA E UN CÂNTEC, pentru CEI CE IUBESC (CARMEN MUREŞAN – 25 MARTIE 1953- BISTRIŢA).
Un artist complex: cântăreţ, lider al unei formaţii care de peste 20 de ani nu renunţă la ideea de a fi printre cei mai buni; prezentator de emisiuni, un romantic incurabil care ne împarte în FIECARE CLIPĂ câte ceva nou din TAINA sa, aceea de a bucura sufletele oamenilor, a celor cărora l-au ajutat şi susţinut pe acest greu drum ducându-l ASECENSORUL muzical, devenind astfel voci din muzica românească (DAN BITMAN- 29 MARTIE 1962 BUCUREŞTI).
AM VRUT SĂ FIU ARTISTĂ- ne confensează una dintre cele mai bune voci ale muzicii uşoare a anilor 70 - a vrut să fie artistă şi a reuşit. Şi la noi în ţară, dar şi în străinătate. La noi, într-o perioadă în care a fi artist însemna un lucru destul de greu, a făcut parte dintr-un trio formidabil alături de alţi 2 artişti la fel de valoroşi ca ea, MARIUS ŢEICU şi MIHAI CONSTANTINESCU. Aflată în plină ascensiune în ţară, se hotărăşte în 1985 să se stabilească în Danemarca, împreună cu cel care îi va deveni şi soţ, MIRCEA ROMCESCU (OLIMPIA PANCIU - 30 MARTIE 1953).
O artistă care a ştiut întotdeuna să menţină RITMUL TINEREŢII în muzica romanească de valoare, poartă cu ea întotdeuna PUTEREA DRAGOSTEI, faţă de oameni si faţă de muzică, aducându-ne mereu minunatul farmec al mării şi îndrumându-ne totodată să cantăm de dragoste.
Trubaduri care ne aduc de fiecare data primavară în suflet, în gând şi în inimă, cărora la randul nostru le spunem din tot sufletul LA MULŢI ANI CU SĂNATATE ŞI SĂ AIBĂ ÎN VIAŢĂ DE TOATE.

(articol publicat în Revista VIP Anul XVII, nr 12 (797), 17 - 23 Martie 2008, pag. 27)

MUZICA ŞI UNIVERSUL EI

Luna februarie deşi o lună de iarnă, străluceşte cu ajutorul vocilor romantice care s-au născut în această lună.
Voci sensibile, care sunt menite să încălzească sufletele şi inimile cu versurile, melodiile şi vocile lor, făcându-ne să uităm de frigul şi de gerul iernii.
Prima sărbătorită a acestui luni este o cântăreaţă de care suntem foarte mândri când o vedem participând la festivalurile naţionale sau internaţionale. O voce extraordinară care a ştiut să meargă întotdeauna mai departe trecând cu zâmbetul pe buze peste eventualele momente grele ale vieţii - Nicoleta Matei „Nico” (1 februarie 1970, Ploieşti).
Despre următoarea sărbătorită am putea spune pe bună dreptatea că esenţele tari în sticluţe mici se ţin. Deşi avea o vârstă fragedă atunci când ne povestea tuturor pentru prima oară de Primul ei univers, cu timpul ne-a devenit şi confidentă şi prietenă apoi, îndrumându-ne mereu Să credem în destin Şi să nu privim in urma niciodată – Carmen Trandafir (4 februarie 1975, Bucureşti).
O voce caldă sensibilă, care în urmă cu ceva ani, nu foarte mulţi vreo 20, ne spunea, ne povestea noua tuturor: spectatorilor, telespectatorilor şi de ce nu şi juriului cum Vorbeşte marea. Peste un an a cântat o melodie pentru care toate mamele l-au îndrăgit. Sunt numai 2 cântece care l-au făcut să fie îndrăgit, iubit, adorat şi aplaudat de fiecare dată. Desigur, la toate acestea se adaugă şi un simţ al umorului rar întâlnit - Cătălin Crişan (6 februarie 1968, Bucureşti).
O voce care a plecat să bucure soarele, cerul şi pământul. După ce timp de peste 30 de ani ne-a cântat şi încantat cu vocea sa caldă şi suavă, s-a dus să cânte şi îngerilor - Gil Dobrică (14 februarie 1946, Dăbuleni, jud. Dolj – 17 aprilie 2007, Craiova).
O perfecţionistă, o solistă care a ştiut să lupte şi să se lupte pentru a câştiga stima şi respectul tuturor - Elena Cârstea (26 februarie 1963, Agnita jud. Sibiu).
Voci calde, sincere, care nu o dată ne-au împărtăşit sentimentele lor: de bucurie, de fericire, de dragoste şi de iubire, care ne-au făcut martori la trăirile şi sentimentele lor mereu şi sperăm să fim împreună mulţi ani de acum înainte.

A MERS ÎNTOTDEAUNA MAI DEPARTE

Născut într-o parte a ţării cu care parcă se confudă (Ardealul), departe de zgomotul gălăgia şi agitaţia capitalei, Ovidiu Komornyk, ne aduce aminte cu fiecare cântec sau gând de fericire şi invitându-ne să visăm, să iubim şi de ce nu, să-i fim aproape într-o lume numai a lui, o lume a stelelor în care îşi dau întâlnirea nostalgia iubirea, fericirea si dragostea, unde trădarea şi minciuna, răutatea şi ura nu au ce căuta, şi unde întotdeauna vom spune că Nu s-a sfârşit iubirea.
S-a născut în Ardeal la 29 Ianuarie 1969, însă pentru a fi cunoscut a fost nevoit cam ca toţi artişti să facă cunostinţă cu Capitala.
Îmi aduc aminte, se întâmpla în urmă cu 12 ani, când festivalul Mamaia deja începuse să se modernizeze, să nu mai fie ceea ce noi ştiam. Apăreau tot felul de cântăreţi peste zi sau peste noapte care cantau o dată, luau premiu şi apoi nu mai auzeam nimic de ei. În acel an a apărut o voce caldă, sinceră care ne invita la visare. Însă nu acela a fost momentul său de glorie. Acela a fost trei ani mai târziu, atunci când cu paşi timizi dar siguri s-a hotărât să devină compozitor. Compunând atât pentru el cât şi pentru cei pe care odata îi admira, iar prima melodie a sa a devenit un adevărat şlagăr imediat (Frumoasa mea).
Nu de puţine ori, fie la propriile lansări fie la spectacole, am avut norocul de a-l vedea pe Ovidiu cântând cu lacrimi în ochi, mulţumindu-i publicului care nu l-a trădat niciodată care i-a dat speranţă şi încredere de fiecare dată spunându-i Să nu-şi piardă speranţa, iar răspunsul lui a fost pe măsură Cât vă iubesc.

(videoclip preluat şi modificat de pe you tube ... http://www.youtube.com/watch?v=H0Se2CsWrCk ...)

PULBERI DE FERICIRE

Fiind început de an aş dori să urez LA MULŢI ANI tuturor artiştilor si cantăreţilor. Iar cum luna ianuarie, este o luna bogată în sărbătoriţi, aş dori să urez un sincer si călduros LA MULTI ANI, cu împliniri, putere de muncă, şi să ne dăruiască în continuare cântece la fel de frumoase ca şi până acum.
Sunt artişti, noaptea veseli, ziua trişti, care se simt cel mai bine pe scenă, acolo unde începe şi se sfârşeşte lumea lor, acolo unde sunt iubiţi, aplaudaţi şi doriţi. Oameni ca şi noi, făcuţi pentru a ne dărui cu fiecare cântec, cu fiecare clipă, cu fiecare secundă, sufletul lor drag. Nu o dată m-am întrebat ce este în sufletul unui artist atunci când o sală întreagă cântă, aplaudă şi vibrează împreună cu ei. Desigur răspunsul la această întrebare doar ei îl pot da. De aceea trebuie să-i primim cu dragoste şi cu admiraţie şi să le răspundem cu aceeaşi iubire din suflet cu care ei ne înconjoară de fiecare dată la fiecare apariţie.
Încep cu o interpretă care ne dovedeşte că discreţia şi modestia sunt lucrurile definitorii pentru a avea o carieră de succes - SANDA LADOŞI (02.01.1970, Târgu Mureş).
O prezenţă remarcabilă, care pe parcursul drumului său a mers mai departe, chemând dragostea şi învăţând iubirea - ADRIAN ROMCESCU (02.01.1956, Bucureşti).
Un cântăreţ care de peste 20 de ani, cântă despre iubire şi dragoste trimiţându-ne pentru câteva minute într-o lume romantică, acolo unde dominante sunt doar iubirea, bucuria, dragostea, şi fericirea - GABRIEL DOROBANŢU (03.01.1953, Bucureşti).
O voce caldă, pe care atunci când o ascult îmi aduc aminte de lumea minunată a copilăriei cu baloanele sale colorate, sau de ce nu de anii adolescenţei atunci când seara mi se cânta „O serenadă“ - MIHAI CONSTANTINESCU (04.01.1946, Bucureşti).
Un artist care timp de peste patru decenii, toamnă după toamnă, strânge emoţii, sentimente şi pe care, transformate în cântece, ni le dăruieşte cu toată dragostea - CONSTANTIN DRĂGHICI (19 .01.1932, Bucureşti).
O voce sensibilă care ne face să ne întoarcem măcar cu gândul la anii adolescenţei aducându-ne aminte de frumoşii „Ani de liceu“ - STELA ENACHE – Steriana Aurelia Bogardo (24.01.1950, Reşiţa).
Un artist care ori de câte ori este pe scenă în calitate de cântăreţ sau de actor, deşi se află la „A doua tinereţe“, a fost şi este mândru pentru că „S-a născut în România“ - CRISTIAN POPESCU (24.01.1944, Bucureşti).
O voce caldă, sensibilă, care de fiecare dată ne aduce în suflet şi în gând două „stele perechi“, iubirea şi dragostea sa - MARINA FLOREA (25.01.1950, Bucureşti).
Un suflet credincios tradiţiilor care ne colindă de fiecare dată la sfârşit de an dăruindu-ne „Câmpuri aurii“ - NARCISA SUCIU (27.01.1975, Baia Mare).
Un om dedicat permanenţei dragostei şi iubirii, două lucruri nelipsite sufletului său, pe care de fiecare dată le dăruieşte publicului cu toata dragostea - OVIDIU KOMORNYIK (29.01.1969, Dej).
O cântăreaţă din ce în ce mai rar întâlnita, şi despre care imi vine să rostesc „Mi-e dor de tine“ - MĂLINA OLINESCU (29.01.1974, Bucureşti).
Un suflet sincer, adolescentin, care parcă mai ieri, mai exact acum vreo 22 de ani de zile, cu o chitară si câteva „Vise uitate“ a început să ne dăruiască o parte din sufletul ei la fiecare apariţie - CARMEN RĂDULESCU (29.01.1965, Oneşti).
Un om deosebit , care deşi a colindat lumea-n lung şi-n lat nu a uitat de unde a plecat, nu şi-a uitat oamenii şi locurile natale din ţara sa, oferindu-le de fiecare dată când are ocazia „Un ţărm de linişte“, un colţişor din inima sa - DOINA SPĂTARU (30.01.1948, Găeşti).
Dar să nu îi uităm pe cei doi mari artişti care ne-au părăsit prea devreme -DOINA BADEA (născ. 06.01.1940, Craiova – dec. 04.03.1977, Bucureşti) şi IULIU MERCA (născ. 26.01.1948,Cluj - dec. 22.07.1999, Constanţa)
Putem spune fără a greşi că s-au născut pentru a ne cânta şi ne încânta sufletul. Nu mai pot spune decat atât „MULŢUMESC PENTRU CĂ EXISTAŢI”.

- articol apărut în revista VIP, anul XVII, NR.2 (787), ian. 2008.

SĂ NU UITĂM NICICÂND SĂ-L IUBIM PE DAN SPĂTARU

Astăzi se împlinesc 3 ani de când a trecut în nefiinţă regretatul Dan Spătaru.
Totul a început cum „Se întâmplă câteodată“ cu ceva timp în urmă, vreo 30 să fie, când aveam 3 sau chiar 4 ani şi admiram, priveam sau auzeam un înger cu o voce caldă, lină ca un cantec de primăvara. De atunci el a devenit "Raza mea de soare"
Mai târziu, la şcoală mergând, îmi alegeam mereu acelaşi loc şi rând „Rândul patru banca de la geam“, după care cu „Colegi de clasă“ mergeam în parc să vedem cum „Trecea fanfara militară“ sau cum „Mereu cânta o serenadă“ iar seara o asteptam cu nerăbdare şi repetam mereu acelaşi lucru „Mi-a spus inima aseară“ „Noapte bună, Bucureşti“.
Avea o vorba bună, un gând bun pentru fiecare. Îmii spunea „Prietene“ iar când imi era dor de ţară îmi spunea „De vrei să ştii ce înseamnă român“, să „Vin la Noi la Medgidia“ să trec pe lângă „Magistrala albastră“ iar să îi spun „Sărută marea pentru mine“.
Atunci când eram tristă sau supărată ma îmbărbăta uneori „Nu vreau să plângi“ alteori „Nu-ţi şade bine când plângi“ şi de fiecare dată „Nici o lacrima“.
N-au fost numai laude, au fost şi momente când mă certa, atunci când greşeam mă certa „Nu-i târziu“ sau mă întreba „Îţi pare rău“.
Atunci când eram în dilemă şi mă întrebam „Cine sunt eu“, îmi răspundea „Ce e cu tine?“, iar când eram nehotărâtă întrebându-mă mereu „Spune-mi unde, spune-mi cine“ mă sfătuia mereu „Mai gândeşte-te“ şi să merg „Pe drumul meu“ acolo unde sigur „Te-aşteaptă un om“.
Mă încuraja, mă sprijinea şi întotdeana îmi spunea „Să ştii“ că „Nimic nu e prea mult“ pentru că „Fericirea n-are vârstă“.
Deşi „Nu s-a gândit la despărţire“ „Ştrengarul“ ne-a urat în stilul său caracteristic discret „Drum bun“ sperând că într-o zi, „Orice s-ar întâmpla “ „Drumurile“ se vor întâni „Pe aleea Oltului“ unde să ascultăm un „Cântec“ şi să spunem cu toţii „Să cantăm chitara mea“.

-articol apărut în revista VIP, anul XVI (771), 17-23 Sept 2007.