Născut într-o parte a ţării cu care parcă se confudă (Ardealul), departe de zgomotul gălăgia şi agitaţia capitalei, Ovidiu Komornyk, ne aduce aminte cu fiecare cântec sau gând de fericire şi invitându-ne să visăm, să iubim şi de ce nu, să-i fim aproape într-o lume numai a lui, o lume a stelelor în care îşi dau întâlnirea nostalgia iubirea, fericirea si dragostea, unde trădarea şi minciuna, răutatea şi ura nu au ce căuta, şi unde întotdeauna vom spune că Nu s-a sfârşit iubirea.
S-a născut în Ardeal la 29 Ianuarie 1969, însă pentru a fi cunoscut a fost nevoit cam ca toţi artişti să facă cunostinţă cu Capitala.
Îmi aduc aminte, se întâmpla în urmă cu 12 ani, când festivalul Mamaia deja începuse să se modernizeze, să nu mai fie ceea ce noi ştiam. Apăreau tot felul de cântăreţi peste zi sau peste noapte care cantau o dată, luau premiu şi apoi nu mai auzeam nimic de ei. În acel an a apărut o voce caldă, sinceră care ne invita la visare. Însă nu acela a fost momentul său de glorie. Acela a fost trei ani mai târziu, atunci când cu paşi timizi dar siguri s-a hotărât să devină compozitor. Compunând atât pentru el cât şi pentru cei pe care odata îi admira, iar prima melodie a sa a devenit un adevărat şlagăr imediat (Frumoasa mea).
Nu de puţine ori, fie la propriile lansări fie la spectacole, am avut norocul de a-l vedea pe Ovidiu cântând cu lacrimi în ochi, mulţumindu-i publicului care nu l-a trădat niciodată care i-a dat speranţă şi încredere de fiecare dată spunându-i Să nu-şi piardă speranţa, iar răspunsul lui a fost pe măsură Cât vă iubesc.
S-a născut în Ardeal la 29 Ianuarie 1969, însă pentru a fi cunoscut a fost nevoit cam ca toţi artişti să facă cunostinţă cu Capitala.
Îmi aduc aminte, se întâmpla în urmă cu 12 ani, când festivalul Mamaia deja începuse să se modernizeze, să nu mai fie ceea ce noi ştiam. Apăreau tot felul de cântăreţi peste zi sau peste noapte care cantau o dată, luau premiu şi apoi nu mai auzeam nimic de ei. În acel an a apărut o voce caldă, sinceră care ne invita la visare. Însă nu acela a fost momentul său de glorie. Acela a fost trei ani mai târziu, atunci când cu paşi timizi dar siguri s-a hotărât să devină compozitor. Compunând atât pentru el cât şi pentru cei pe care odata îi admira, iar prima melodie a sa a devenit un adevărat şlagăr imediat (Frumoasa mea).
Nu de puţine ori, fie la propriile lansări fie la spectacole, am avut norocul de a-l vedea pe Ovidiu cântând cu lacrimi în ochi, mulţumindu-i publicului care nu l-a trădat niciodată care i-a dat speranţă şi încredere de fiecare dată spunându-i Să nu-şi piardă speranţa, iar răspunsul lui a fost pe măsură Cât vă iubesc.
(videoclip preluat şi modificat de pe you tube ... http://www.youtube.com/watch?v=H0Se2CsWrCk ...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu