PULBERI DE FERICIRE

Fiind început de an aş dori să urez LA MULŢI ANI tuturor artiştilor si cantăreţilor. Iar cum luna ianuarie, este o luna bogată în sărbătoriţi, aş dori să urez un sincer si călduros LA MULTI ANI, cu împliniri, putere de muncă, şi să ne dăruiască în continuare cântece la fel de frumoase ca şi până acum.
Sunt artişti, noaptea veseli, ziua trişti, care se simt cel mai bine pe scenă, acolo unde începe şi se sfârşeşte lumea lor, acolo unde sunt iubiţi, aplaudaţi şi doriţi. Oameni ca şi noi, făcuţi pentru a ne dărui cu fiecare cântec, cu fiecare clipă, cu fiecare secundă, sufletul lor drag. Nu o dată m-am întrebat ce este în sufletul unui artist atunci când o sală întreagă cântă, aplaudă şi vibrează împreună cu ei. Desigur răspunsul la această întrebare doar ei îl pot da. De aceea trebuie să-i primim cu dragoste şi cu admiraţie şi să le răspundem cu aceeaşi iubire din suflet cu care ei ne înconjoară de fiecare dată la fiecare apariţie.
Încep cu o interpretă care ne dovedeşte că discreţia şi modestia sunt lucrurile definitorii pentru a avea o carieră de succes - SANDA LADOŞI (02.01.1970, Târgu Mureş).
O prezenţă remarcabilă, care pe parcursul drumului său a mers mai departe, chemând dragostea şi învăţând iubirea - ADRIAN ROMCESCU (02.01.1956, Bucureşti).
Un cântăreţ care de peste 20 de ani, cântă despre iubire şi dragoste trimiţându-ne pentru câteva minute într-o lume romantică, acolo unde dominante sunt doar iubirea, bucuria, dragostea, şi fericirea - GABRIEL DOROBANŢU (03.01.1953, Bucureşti).
O voce caldă, pe care atunci când o ascult îmi aduc aminte de lumea minunată a copilăriei cu baloanele sale colorate, sau de ce nu de anii adolescenţei atunci când seara mi se cânta „O serenadă“ - MIHAI CONSTANTINESCU (04.01.1946, Bucureşti).
Un artist care timp de peste patru decenii, toamnă după toamnă, strânge emoţii, sentimente şi pe care, transformate în cântece, ni le dăruieşte cu toată dragostea - CONSTANTIN DRĂGHICI (19 .01.1932, Bucureşti).
O voce sensibilă care ne face să ne întoarcem măcar cu gândul la anii adolescenţei aducându-ne aminte de frumoşii „Ani de liceu“ - STELA ENACHE – Steriana Aurelia Bogardo (24.01.1950, Reşiţa).
Un artist care ori de câte ori este pe scenă în calitate de cântăreţ sau de actor, deşi se află la „A doua tinereţe“, a fost şi este mândru pentru că „S-a născut în România“ - CRISTIAN POPESCU (24.01.1944, Bucureşti).
O voce caldă, sensibilă, care de fiecare dată ne aduce în suflet şi în gând două „stele perechi“, iubirea şi dragostea sa - MARINA FLOREA (25.01.1950, Bucureşti).
Un suflet credincios tradiţiilor care ne colindă de fiecare dată la sfârşit de an dăruindu-ne „Câmpuri aurii“ - NARCISA SUCIU (27.01.1975, Baia Mare).
Un om dedicat permanenţei dragostei şi iubirii, două lucruri nelipsite sufletului său, pe care de fiecare dată le dăruieşte publicului cu toata dragostea - OVIDIU KOMORNYIK (29.01.1969, Dej).
O cântăreaţă din ce în ce mai rar întâlnita, şi despre care imi vine să rostesc „Mi-e dor de tine“ - MĂLINA OLINESCU (29.01.1974, Bucureşti).
Un suflet sincer, adolescentin, care parcă mai ieri, mai exact acum vreo 22 de ani de zile, cu o chitară si câteva „Vise uitate“ a început să ne dăruiască o parte din sufletul ei la fiecare apariţie - CARMEN RĂDULESCU (29.01.1965, Oneşti).
Un om deosebit , care deşi a colindat lumea-n lung şi-n lat nu a uitat de unde a plecat, nu şi-a uitat oamenii şi locurile natale din ţara sa, oferindu-le de fiecare dată când are ocazia „Un ţărm de linişte“, un colţişor din inima sa - DOINA SPĂTARU (30.01.1948, Găeşti).
Dar să nu îi uităm pe cei doi mari artişti care ne-au părăsit prea devreme -DOINA BADEA (născ. 06.01.1940, Craiova – dec. 04.03.1977, Bucureşti) şi IULIU MERCA (născ. 26.01.1948,Cluj - dec. 22.07.1999, Constanţa)
Putem spune fără a greşi că s-au născut pentru a ne cânta şi ne încânta sufletul. Nu mai pot spune decat atât „MULŢUMESC PENTRU CĂ EXISTAŢI”.

- articol apărut în revista VIP, anul XVII, NR.2 (787), ian. 2008.

SĂ NU UITĂM NICICÂND SĂ-L IUBIM PE DAN SPĂTARU

Astăzi se împlinesc 3 ani de când a trecut în nefiinţă regretatul Dan Spătaru.
Totul a început cum „Se întâmplă câteodată“ cu ceva timp în urmă, vreo 30 să fie, când aveam 3 sau chiar 4 ani şi admiram, priveam sau auzeam un înger cu o voce caldă, lină ca un cantec de primăvara. De atunci el a devenit "Raza mea de soare"
Mai târziu, la şcoală mergând, îmi alegeam mereu acelaşi loc şi rând „Rândul patru banca de la geam“, după care cu „Colegi de clasă“ mergeam în parc să vedem cum „Trecea fanfara militară“ sau cum „Mereu cânta o serenadă“ iar seara o asteptam cu nerăbdare şi repetam mereu acelaşi lucru „Mi-a spus inima aseară“ „Noapte bună, Bucureşti“.
Avea o vorba bună, un gând bun pentru fiecare. Îmii spunea „Prietene“ iar când imi era dor de ţară îmi spunea „De vrei să ştii ce înseamnă român“, să „Vin la Noi la Medgidia“ să trec pe lângă „Magistrala albastră“ iar să îi spun „Sărută marea pentru mine“.
Atunci când eram tristă sau supărată ma îmbărbăta uneori „Nu vreau să plângi“ alteori „Nu-ţi şade bine când plângi“ şi de fiecare dată „Nici o lacrima“.
N-au fost numai laude, au fost şi momente când mă certa, atunci când greşeam mă certa „Nu-i târziu“ sau mă întreba „Îţi pare rău“.
Atunci când eram în dilemă şi mă întrebam „Cine sunt eu“, îmi răspundea „Ce e cu tine?“, iar când eram nehotărâtă întrebându-mă mereu „Spune-mi unde, spune-mi cine“ mă sfătuia mereu „Mai gândeşte-te“ şi să merg „Pe drumul meu“ acolo unde sigur „Te-aşteaptă un om“.
Mă încuraja, mă sprijinea şi întotdeana îmi spunea „Să ştii“ că „Nimic nu e prea mult“ pentru că „Fericirea n-are vârstă“.
Deşi „Nu s-a gândit la despărţire“ „Ştrengarul“ ne-a urat în stilul său caracteristic discret „Drum bun“ sperând că într-o zi, „Orice s-ar întâmpla “ „Drumurile“ se vor întâni „Pe aleea Oltului“ unde să ascultăm un „Cântec“ şi să spunem cu toţii „Să cantăm chitara mea“.

-articol apărut în revista VIP, anul XVI (771), 17-23 Sept 2007.